M

 Incepand cu 1660, Pascal nu mai manifesta nici o atractie fata de stiinta. Putina energie ramasa o cheltuieste pe meditatii religioase n redactarea unor note asupra religiei crestine. Aceasta abandonare a unor preocupari care au dat roade imbelsugate se explica prin boala necrutatoare care il chinuia, inainte de a-l distruge. Intr-o scrisoare catre Fernat, din 10 august 1660, se plange ca nu poate face mai mult de 3 sau 4 leghe in trasura, nu poate merge fara baston si nu poate calari. Starea sa sufleteasca este corespunzatoare acestei stari trupesti, iar in anul 1663, pe data de 13 august inceteaza din viata.

 Dupa moartea sa au fost gasite printre hartiile ramase note din lucrarea proiectata asupra religiei. Ele au fost puse in ordine de Gilberte Perier impreuna cu ducele de Roannez, Arnauld si au fost publicate in 1670 sub titlul: „Pensėes de M. Pascal sur la religion et sur quelques sujets” (Cugetarile d-lui Pascal asupra religiei si altor subiecte)

ai important este faptul ca a devenit un scriitor de talent. Mai tarziu si-a insusit si cunostinte teologice si filozofice tot prin lectura. In orice caz, Blaise nu avea sa devina un erudit ci un amator genial.

 La varsta de paisprezece ani este admis la intalnirile saptamanale tinute de Roberval, Mersenne, Mydorge si de alti matematicieni francezi.

 In final, din aceste sedinte se naste Academia Franceza. La varsta de saisprezece ani,  Pascal scrie un eseu despre conice, iar la optsprezece ani construieste prima masina aritmetica,  un calculator rudimentar, pe care o va imbunati peste opt ani.

 In „Cugetari” , el delimiteaza posibilitatile masinii aritmetice, pronuntandu-se astfel: „Masina aritmetica produce efecte care se apropie mai mult de gandire decat tot ce fac animalele, dar nu face nimic ce ne-ar putea determina sa spunem ca ea are vointa ca animalele”

  Pentru realizarea planului sau,  Pascal a inceput sa lucreze cu toata ardoarea tineretii. Dar, pe cat parea de simplu principiul, pe atat de mari erau piedicile pe care avea sa le intampine. Dificultatea cea mai mare era gasirea unor meseriasi in stare sa indeplineasca o asemenea munca si care sa ii urmeze exact indicatiile. Ei trebuiau sa posede perfect practica strunjirii, a pilei si a ciocanului pentru a reduce piesele masinii la pasurile si proportiile cerute de teorie. In 1642 nu construise decat un singur model, si acesta imperfect, astfel pronuntandu-se sa renunte la proiect.

  A avut insa noroc cu cancelarul Seguier, care, fiind informat de aceste incercari, l-a incurajat sa isi continue eforturile. Aceleasi indemnuri le-a primit si din partea lui Robeval.

 Astfel, Pascal si-a reluat proiectul si a trebuit sa depuna un efort considerabil pentru a construi „mai bine de 50 de modele, compuse din vergele sau lamele drepte, altele curbe, altele cu lanturi, unele miscandu-se im linie dreapta, altele circular, unele conice, altele cilindrice, iar altele cu totul diferite de acelea, fie prin material, fie prin forma” („Oeuvres de Pascal” – vol. II)

 In 1650, la mijlocul carierei lui stiintifice, Pascal si-a abandonat brusc idealurile lui in favoarea religiei, asa cum zice in Pensées, "contempleaza maretia si misterul omului".

 In 1653 a trebuit sa administreze mosia tatalui sau. Acum a adoptat iarasi vechile lui ocupatii si a facut cateva experimente asupra presiunii exercitate de lichide si gaze. In aceeasi perioada a inventat triunghiul aritmetic, si impreuna cu Fermat a creat calculul probabilitaţilor.

  Medita asupra casatoriei cand un accident l-a determinat iarasi sa se concentreze asupra religiei. S-a mutat la Port Royal unde a trait pana in 1662.

  Singura lucrare matematica pe care o mai scrie este un eseu despre cicloida in 1658.  Suferea de insomnie si de o durere de dinti