BLAISE

PASCAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Putini savanti au fost atat de controversati ca Pascal. Personalitatea sa stiintifica exceptionala a atras atat in timpul vietii sale, cat si in cele trei secole ce s-au scurs de la moartea  sa, atentia multor cercetatori. Elogii, critici, denigrari, s-au amestecat intr-o gama cat se poate de larga.

  Blaise Pascal s-a născut pe 19 iunie 1623 în Clermont, intr-o familie cu vechi traditii intelectuale. Din partea mamei se inrudea cu marele scriitor Corneille.

Documente pretioase ramase de la sora sa, Gilberte Perier cat si de la fiica acesteia, Marguerite ne ofera informatii asupra copilariei marelui savant.

 Inca de la o varsta frageda, Pascal a manifestat o inteligenta extraordinara, surprinzandu-i pe cei mari mai ales prin intrebarile pe care le punea asupra naturii lucrurilor.

 In 1626, cand Blaise avea doar 3 ani, a murit mama sa, iar tatal a ramas singur cu cei trei copii si a inceput sa se ocupe mai indeaproape de educatia acestora. Fata de cele doua fete, Gilberte si Jaqueline, l-a preferat pe Blasie, a carui inteligenta deosebita a remarcat-o curand.

 Blasie nu a intrat niciodata in vreun colegiu, ci l-a avut ca educator doar pe tatal sau.

 In 1632, tatal sau, judecător in Clermont, având la rândul sau un anumit renume în ştiinţa, s-a mutat în Paris, pentru a-si continua propriile studii pe o parte, si pentru a-şi educa unicul său fiu care dovedise deja abilităti excepţionale, profitand de posibilitatile favorabile oferite de Paris pentru educatia acestuia.

  Tatal sau pune in aplicare un adevarat plan de educatie, avand drept principiu sa nu il incarce pe copil cu nimic din ceea ce nu ar putea intelege cu toata usurinta si in toata adancimea.

 Astfel el a amanat studiul sistematic al limbii latine si grecesti pe care il considera prima treapta a educatiei pana la varsta de 12 ani, urmand ca studiul matematicii sa inceapa dupa aceasta varsta. De la varsta de 8 ani pana la 12 ani Blasie a primit doar notiuni generale, in masura sa ii stimuleze interesul pentru disciplinele ce urmau sa fie ulterior aprofundate.

Acest program a simulat curiozitatea băiatului şi, într-o zi, la 12 ani, baiatul  a întrebat ce este geometria.

Geniul sau geometric a inceput sa se manifeste de la aceasta varsta, incepand sa studieze geometria, sacrificandu-si timpul de joaca  în ciuda restrictiilor care îi erau impuse, si in cateva saptamani descopera singur multe proprietati ale figurilor.

  Cea mai importantă este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care este egala cu doua unghiuri drepte, respectiv 180 de grade. Se pare ca dovada consta simplu in impaturarea unghiurilor peste figura astfel încat varfurile lor să se intalneasca in centrul cercului inscris in triunghi.

 O demonstratie similara se poate obtine prin impaturarea unghiurilor astfel incat ele sa se intalneasca pe piciorul perpendicularei duse din varful unghiului cel mai mare pe latura opusă.

Impresionat de aceasta demonstratie inteligentă, tatăl său i-a dat o copie a cărtii „Elementele” de Euclid, pe care Pascal o citeste cu interes până  cand o invata.

Citind cartea, el isi da seama ca nu are nevoie de vreo explicatie.  In timp ce citea compunea si progresa atat de mult, incat putea frecventa toate conferintele care se tineau saptamanal si la care se adunau oameni cu experienta in domeniu din Paris pentru a-si prezenta lucrarile sau pentru a le examina pe ale altora.

 Rezultatul educatiei oferite de tatal sau a fost ca Pascal poseda bine in scris si citit limba latina, cunostea greaca si se descurca si cu limba italiana.

cand i-a venit ideea si spre surprinderea lui, suferinta i-a trecut.

 Privind aceasta ca un semn divin a continuat problema, lucrand fara oprire opt zile, si a terminat o lucrare relativ completa despre geometria cicloidei.