BLAISE
PASCAL
Blaise
Pascal s-a născut pe 19 iunie 1623 în Clermont, intr-o familie cu vechi
traditii intelectuale. Din partea mamei se inrudea cu marele scriitor
Corneille.
Documente pretioase ramase de la sora sa, Gilberte
Perier cat si de la fiica acesteia, Marguerite ne ofera informatii asupra
copilariei marelui savant.
Inca de la
o varsta frageda, Pascal a manifestat o inteligenta extraordinara,
surprinzandu-i pe cei mari mai ales prin intrebarile pe care le punea asupra
naturii lucrurilor.
In 1626,
cand Blaise avea doar 3 ani, a murit mama sa, iar tatal a ramas singur cu cei
trei copii si a inceput sa se ocupe mai indeaproape de educatia acestora. Fata
de cele doua fete, Gilberte si Jaqueline, l-a preferat pe Blasie, a carui
inteligenta deosebita a remarcat-o curand.
Blasie nu a
intrat niciodata in vreun colegiu, ci l-a avut ca educator doar pe tatal sau.
In 1632,
tatal sau, judecător in Clermont, având la rândul sau un anumit renume în
ştiinţa, s-a mutat în Paris, pentru a-si continua propriile studii pe
o parte, si pentru a-şi educa unicul său fiu care dovedise deja abilităti
excepţionale, profitand de posibilitatile favorabile oferite de Paris
pentru educatia acestuia.
Tatal sau
pune in aplicare un adevarat plan de educatie, avand drept principiu sa nu il
incarce pe copil cu nimic din ceea ce nu ar putea intelege cu toata usurinta si
in toata adancimea.
Astfel el a
amanat studiul sistematic al limbii latine si grecesti pe care il considera
prima treapta a educatiei pana la varsta de 12 ani, urmand ca studiul
matematicii sa inceapa dupa aceasta varsta. De la varsta de 8 ani pana la 12
ani Blasie a primit doar notiuni generale, in masura sa ii stimuleze interesul
pentru disciplinele ce urmau sa fie ulterior aprofundate.
Acest program a simulat curiozitatea
băiatului şi, într-o zi, la 12 ani, baiatul a întrebat ce este geometria.
Geniul sau geometric a inceput sa se manifeste de
la aceasta varsta, incepand sa studieze geometria, sacrificandu-si timpul de
joaca în ciuda restrictiilor care îi
erau impuse, si in cateva saptamani descopera singur multe proprietati ale
figurilor.
Cea mai
importantă este aceea privitoare la suma unghiurilor unui triunghi care
este egala cu doua unghiuri drepte, respectiv 180 de grade. Se pare ca dovada
consta simplu in impaturarea unghiurilor peste figura astfel încat varfurile
lor să se intalneasca in centrul cercului inscris in triunghi.
O
demonstratie similara se poate obtine prin impaturarea unghiurilor astfel incat
ele sa se intalneasca pe piciorul perpendicularei duse din varful unghiului cel
mai mare pe latura opusă.
Impresionat de aceasta demonstratie
inteligentă, tatăl său i-a dat o copie a cărtii „Elementele” de Euclid, pe care Pascal o
citeste cu interes până cand o invata.
Citind cartea, el isi da seama ca nu are nevoie de
vreo explicatie. In timp ce citea
compunea si progresa atat de mult, incat putea frecventa toate conferintele
care se tineau saptamanal si la care se adunau oameni cu experienta in domeniu
din Paris pentru a-si prezenta lucrarile sau pentru a le examina pe ale altora.
Rezultatul
educatiei oferite de tatal sau a fost ca Pascal poseda bine in scris si citit
limba latina, cunostea greaca si s
cand i-a venit
ideea si spre surprinderea lui, suferinta i-a trecut.
Privind aceasta ca un semn divin a continuat
problema, lucrand fara oprire opt zile, si a terminat o lucrare relativ
completa despre geometria cicloidei.